Afară e răcoare, iar strazile sunt liniștite și pustii… la fel ma simt și eu, singură, singură de tot. Se aud pașii ei, i-am învățat atât de bine în ultimele luni, simt cheia cum deschide ușa, am așteptat momentul ăsta toată noaptea, în sfârsit pot începe să trăiesc. și-mi vine să țip: bine-ai venit Sabina!
Odată cu Sabina intră și un aer proaspăt, de început de zi, de început de viață. Treptat apar și restul, mi-e din ce în ce mai bine, acum că toate aceste fețe zâmbitoare sunt lângă mine, și-mi spun fericită: să înceapă nebunia!
Nu știu cum sunt alte restaurante din București, nu apucăm să vorbim prea des, dar mie îmi sunt dragi oamenii care au grijă de mine, îmi încălzesc cuptoarele, îmi sterg mesele și-mi așează scaunele, dar ce iubesc cel mai tare e agitația din bucătărie, pardon din bucătării, pentru că am două.
Însă înainte de agitație, prietenii mei, chefii de la KALI, cum le spune toată lumea, primesc ingrediente proaspete.
Legumele sănătoase și colorate sunt aduse de un om hazliu căriua ei îi spun nea Apostol. Din ce am înteles eu, legumele de la nea Apostol, sunt cultivate de el și familia lui în gospodăria lor din Băleni, o comună din Dâmbovița. Nea Apostol mai aduce și murături făcute la el în gospodărie, dar asta se întâmplă doar când afară e frig… încă nu am înțeles de ce.
După ce pleacă nea Apostol, năvălesc o mulțime de oameni, chefii le spun fermieri, nu le-am reținut numele tuturor, știu doar că fiecare aduce carne din ferma proprie. Fermele astea par să fie răspândite prin toate colțurile țării. Eu nu prea mă pricep la geografie, nu am plecat niciodată de aici, din București, de pe strada Buzești, așa că vă las pe voi să apreciați distanța: puii vin din Vaslui, curcanul din Brașov, porcul de la o fermă din Argeș.
Când pleacă toți, în bucătărie e nebunie, așa că chefii iau carnea și o duc în camera frigorifică. Oare nu i-o fi frig cărnii acolo? Dar nu stă prea mult singură. Chef Dani se apucă imediat de fripturi și alte minuni bune, pentru masa de prânz.
În timp ce Dani tranșează carnea, Iulian spală legumele, fură din carnea lui Dani, ia două oale mari, mari și pune ciorbele la fiert, spune că au nevoie de timp, ca să devină gustoase. Eu îl cred, ciorbele dispar cât ai clipi la prânz.
Sus, încep pregătirile pentru micul dejun, ouă de țară, multe legume, brânză de capră adusă de ciobanul Rașcu dinntr-un loc numit Slobozia Moară, sunt așezate toate frumos și așteaptă să devină omlete delicioase.
Timpul trece repede, deja e lumină afară, în curând vor veni primii clienți. Sabina vine și-mi mai aranjează câteva șervețele zburlite. Daniel face o cafea, îi spune Kafune, pune multă spumă de lapte…uneori mai varsă și pe podeaua mea, e bună, dar ar mai merge niște miere.
Se aude o mașină, sunt prăjiturile! Prăjiturile astea au și ele povestea lor, mi-au spus-o într-o dimineață. Sunt făcute artizanal, de cofetari pasionați în atelierul La Baionette din București. Cofetarii ăștia de la La Baionette sunt școliți tocmai la Paris, și fac niște prăjituri… o nebunie, doar din ingrediente naturale și ciocolată adevărată. Sunt atât de delicioase încât, eu le văd doar dimineața, dispar cât ai clipi prin diverse farfurii.
Cât am stat noi de vorbă a apărut și primul client și vrea micul dejun, a auzit că aici e sănătos și bun. Omleta sfârie în tigaie, și sunt învăluită de parfum de cafea, nu mai am timp de vorbă, începe zumzetul și veselia, mai povestim și altă dată.
Add Comment